O seara de folk si poezie

MP3, sau Marius Matache, Sorin Poclitaru si Alex Nichita. O seara de folk si poezie, Luni seara, la Onesti. Un concert caritabil. Monica Sibisteanu si Asociatia Onestin. Ne-a placut.  Mai vrem.

Tors

      Undeva pe la inceputul anilor '80. In bucatarie, langa chiuveta, un bustean capata din ce in ce mai mult o forma organica, cu fiecare sesiune de sculptat a tatalui meu, seara dupa serviciu sau la sfarsit de saptamana. Cand avea timp. Vedeam cum capata contur, descifram linia soldului, a taliei, si, usor stanjenit dar extrem de interesat, sanii. Vedeam cum lemnul brut se trasforma, cum se "nastea" un tors de femeie...
     Intr-una din zile, curios, m-am asezat pe scaunelul de lemn de langa torsul aproape finalizat, am luat o pila si am inceput sa pilesc lemnul. Vedeam cum rumegusul se desprinde in bucatele mici, rostogolindu-mi-se pe maini. Traiam o emotie speciala. Faceam ce facea si tata. Sau incercam. Nu m-am jucat mult de-a sculptorul, insa suficient. Cand a vazut,  nu m-a certat prea tare, insa a fost nevoit sa il faca si pe celalalt mai mic...

"Tors"  - sculptura de Stefan Neagu (sn.)

Viziuni urbane onestene la Bucuresti

     Am fost onorat de acceptarea proiectului fotografic "Viziuni urbane" in cadrul EBienalei, bienala internațională de artă contemporană a Festivalului și Concursului Internațional George Enescu, scopul proiectului - acela de a identifica, a  reevalua la adevarata valoare, de a promova situri de o importanta culturala nationala majora aflate in Onesti - depasind astfel granitele trotusene. Fotografiile reprezinta lucrari ale unor artisti precum Constantin Berdila, Constantin Baraschi, Ion Vlad, Paul Vasilescu, Constantin Popovici si multi alti sculptori de valoare, "amprente" de suflet pe care acestia le-au lasat culturii intr-un tanar oras industrial.
      Intr-un mediu prietenos, la  Cafepedia Romana, Duminica 15 septembrie am vernisat expozitia de fotografie ce cuprinde cele 14 lucrari pe care le-am donat Bibliotecii Municipale "Radu Rosetti"  din Onesti, expozitie ce va putea fi vizitata pana pe data de 5 octombrie 2013.
     Asa cum spuneam, toti artistii ale caror lucrari sunt reprezentate intr-o viziune proprie in fotografii si-au lasat o parte din suflet in operele de arta, eu nu am facut decat sa le "imprumut" sufletul.
     Multumesc dragei mele Georgiana pentru suport, Ilinei si lui Cristian pentru incredere, gazdei primitoare prin Silvana, tuturor celor prezenti la vernisaj si celor care vor vizita expozitia.

Mai poti sa mai zici ceva de rau?...:)

Cred ca sunt printre putinii care nu prea au ce sa comenteze despre soacrele lor. Pai, cand iti face mama soacra un portret, acryl pe panza, mai poti sa mai zici ceva de rau? :)

Artist: Eugenia Popa

Scoica

     Cred ca sunt douazeci  de ani de la povestea asta...Poate mai multi, poate memoria imi joaca feste, desi imi place sa ma laud cu o memorie de elefant. Cea de lunga durata, ca de multe ori uit unde mi-am pus cheile.
     Dar sa revin. In copilarie, intr-o vacanta de vara, am mers la bunicii mei din partea tatalui, intr-un sat din Buzau. De acolo mi-au ramas in minte cismeaua de la poalele dealului, magazia cu sculele aranjate parca la marele fix de bunicul meu, ciresul din gradina unde, catarati si infulecand cirese pietroase pana la refuz, varu-meu imi povestea una din partile de la  "Razboiul Stelelor"pe care eu inca nu o vazusem ( deh, la Brasov filmele ajungeau mai repede decat la Onesti, unde saptamani la rand rula doar "Un gentleman in Vestul Salbatic"),si....SCOICA...
     Ajunsi la Cislau, taica-meu gaseste  in magazia lui bunica-meu un bustean mare, scapat de la taiere, inalt de vreo jumatate de metru si gros de vreo treizeci. Cu toate sculele lui bunicu sub nas, incuie usa frumusel si se pune pe treaba. Noi , curiosi, "Ce faci acolo?". Elanul iscoditor era taiat din radacini cu un sec "Vedeti cand termin." Am tot incercat noi sa ne dam seama ce face, uitandu-ne pe geamul prafuit al magaziei, insa mare lucru nu vedeam; doar boca-boca, si din cand in cand cum busteanul isi schimba forma...
     Dupa cateva zile, treaba era gata. Tin minte si acum ce impact a avut asupra mea transformarea acelei bucati inerte de lemn in ceva atat de fragil, cu forme atat de curate, cursive,  cum este o scoica. Ba mai mult, si cu o perla...
     A doua zi am luat si eu o bucatica de lemn, si cu un cutitas am inceput sa tot cioplesc in el. Pana m-am taiat...

                                                                    
                                                                             "Scoica" - sculptura in lemn de Stefan Neagu (sn.)